Dor

Plimbandu'ma astazi prin parc ( la Mara ) pur si simplu mi'am facut ordine in ganduri, in ce am trait pana in momentul de fata si m'am gandit serios la ce vreau sa fac de acum incolo. Pare simplu, dar nu e deloc asa. Vreau sa fiu mica si sa nu fiu nevoita sa ma gandesc la ce facultate ma duc, si in ce domeniu sa profesez mai departe. Mi se pare ca a trecut mai mult de 1000 de ani.

Am analizat fiecare persoana din parcul ala. Majoritatea erau relaxati, stateau pe banci, povesteau. Nu erau grabiti, posomorati, sau nervosi. Calmi. Ma uitam la prichindei cu se jucau si la bunici/parinti cum stateau grijulii dupa fundu' lor. E frumos asa, mi'ar fi placut sa am o asemenea copilarie! 

Mi'e dor de tot ce am insemnat eu acum mai bine de 10 ani!

Mi'e dor de guma turbo, aia acra.

Mi'e dor de momentul ala in care mi'am taiat pentru prima oara o felie de paine si tu m'ai luat in brate si m'ai pupat, mi'ai spus ca esti foarte mandra de ariciu tau!